In toposul edenic de la Florica toamna este un anotimp al aromelor profunde , al abundentei fara limite si al unei lumi indestulate si lipseste de griji.
Tot mai miroase via a tamaios si coarna , Mustos a piersici coapte si crud a foi de nuc. Vezi, din zavoi sitarii spre alte zari de duc,
Ce vrea cu mine toamna pe dealuri de ma-ntoarna
