Ma atrage in fiecare vacanta de vara.Padurea-mi sopteste taina ei si a raului
infiorandu-mi iamginatia asupra unor intamplari pe care le pot ghici,deoarece nu
sunt scrise in nicio carte de istorie. Tusti! isi fac si broscutele aparitia iar Patrolcle,
cainele meu botezat dupa cel al Lizucai ii adreseaza un "ham,ham!' dezaprobator ,considerand
probabil ca e prea indrazneata.Razele molcome ale soarelui de dupa-amiaza se
odihnesc pe frunzele plapande care rostesc infiorate un slab "ah" admirativ.
Broscuta ma atentioneaza printr-un "lipa-lipa"caracteristic asupra faptului ca o
ignor.
"Aoleu" incercam sa-mi adun eu gandurile , ce planuisem eu inainte de a veni,si
ce-am gasit de fapt!
Gandul mi-a fost brusc intrerupt de un "coic,cioc"in scoarta copacului.
"Mai sa fie", exact doctorul padurii mai lipsea! Ciocanitoarea m-a privit dezaprobator , amintindu-mi ca eu eram intrusul in padure.
Iaca, ma saturasem! Simteam prea multa ostilitate. Trebia sa plec de acolo.
il cautam cu privirea pe Patrocle .N-a trebuit sa ma uit prea departe, era langa
mine .I-am adresat un scurt "hai! ...si dusi am fost!
