Racoarea diminetii
Stateam intinsa in pat si priveam pe geam. Vantul adia si o frunza s-a lipit de geam, am iesit in gradina si parca am pasit intr-o alta lume. Covorul ruginiu al frunzelor sa asternut pe pamantul umed. Toti pomii au pierit... nu mai au nicio frunza, crengile sunt uscate, totul in jur e pustiu. E trist cand privesti pe cerul innorat pasarile calatoare cum pleaca spre tariile calde lasand in urma multa liniste. Animalele isi strang provizii pentru venirea iernii. Cu toate acestea, este un peisaj minunat sa vezi cum pana si ultima frunza dintr-un pom cade si completeaza covorul ruginiu.
Totul in jur parca este desprins dintr-o poveste magica nesfarsita. Racoarea diminetii se face si ea simtita. Firele de iarba sunt si ele albe datorita brumii .
Scuze daca e prea scurta, asta am avut acum in cap si asa am scris. Daca nu iti place, poti macar sa iti faci o idee despre ea si sa iti compui una singur.
BAFTA!
