Niciunul dintre noi nu l-am vazut.S-a apropiat si ne-a salutat,chiar daca nimeni nu il conostea.Ne-a spus ca il cheama Matei si ca nu are nimic de mancare la el,intrebandu-ne daca ii putem da noi ceva de ale gurii.Cum niciunul dintre noi nu aveam nimic,ne-am dus si i-am cumparat 2 covrigi si un suc.Pe fata lui tresari in momentul acela un zambet plin de sinceritate,iar o lacrima ii povesti parca intreaga lui viata.O viata plina de amar si suferinta.Ne-a multumit si a plecat.De atunci niciunul nu l-am mai vazut pe acel copil al nimanui,cu ochii albastri.
