Acest tip de viaţă nomad duce la limitarea numărului de vite şi de produse care pot fi transportate, cât şi a accesului la instituţii precum şcoala sau spitalele. Vaccinarea animalelor, cât şi construirea de sonde şi rezervoare de apă au dat oamenilor posibilitatea de a-şi mări numărul de animale, dar aceasta a dus la păşunat excesiv şi respectiv la degradarea pământului şi la creşterea mortalităţii în perioada secetoasă. O problemă este deţinerea a cât mai multe animale în detrimentul pământului care este resursa primară. Astfel, interesul de a menţine păşunea scade considerându-se că va fi folosită de turma altcuiva. De asemenea, păstorul este conştient că această conservare experimentală poate distruge turma, dar respinge alte alternative din cauza tradiţiilor culturale.
