Din cerul ca de plumb cad fulgi mari si grei de nea. undeva , intr-o pestera, o mama tanara isi priveste pruncul cum doarme si plange de durere ca nu i-a putut oferi un pat mai bun decat ieslea cea saraca. Adoarme in timp ce il priveste cu drag. In vis ii apar ingeri albi ce canta lin. Ramane cu ochii pironiti la ei , minunandu-se de frumusetea lor. Scancetul pruncului o trezeste din visare. Tresare si il ia in brate. Ii canta incetisor promitandu-i ca in curan vor sedea langa o vatra calda
