Era o zii frumoasa de aprilie in anul 2001. Eram si eu la o sala de net si cum atunci era in mare voga mirc-ul m-am gandit sa incerc si eu. Am contactat o fata pe nick-ul ei Mara si mi-a raspuns. Nu am vorbit mult dar la sfarsit mi-a cerut numaryl meu de telefon. Cum atunci nu prea erau mobile am dat numarul meu de fix dar fara prea multe sperante ca ma suna.
Au trecut 3 zile de atunci cand intr-o dupa-amiaza mi-a dat telefon. Era o voce placuta si suava. A doua zi ne-am dat intalnire dar nu am putut sa ajung. I-am dat telefon sa ma ierte si a ramas pentru a doua zi. Atunci nu a putut sa ajunga ea. Deja imi perdusem orice speranta. Dupa o saptamana ne-am dat intalnire din nou si de data aceasta ne-am vazut. Era asa frumoasa. Imbracata intr-o bluza rosie. Parca era un inger. Am stat de vorba la o cofetarie cam 6 ore. Intr-un final cu parere de rau am condus-o acasa. Eram indragostit de ea avea doar 14 ani si eu 17. De atunci sunt alaturi de ea. Multe necazurii, lacriumi, durere dar si bucurii si fericire. Pe 7 aprilie anul acesta facem 6 ani de cand suntem impreuna. Desi ea e la faculate in Timisoara si eu m-am mutat in pItesti dragostea a ramas acceasi. Ne iubim ca in prima zii. Am trecut prin multe impreuna dar am putut sa trecem peste toate obstacolele. Vorbim zilnic la telefon si ne intalnim cam o data pe luna dar nu ne plangem. Iubirea nu tine cont de cati kilometrii sunt intre noi. Ochii care nu se vad se uita cum se spune eu nu cred asa ceva. Deja anul acesta facem nunta in vara. Sfatul meu, tineti de perechea iubita si nu ii dati drumul. O data in viata intalniti iubirea adevarata. Nu dati cu piciorul.
Cu mult respect Ady!!!
