Răspuns :
Tudorel era un ciobănaş de vreo zece anişori, prin isteţimea lui scăpase în mai multe rânduri vacile şi oile salului din ghearele unor lupi. Nu ştia nici de frică, nici de înşelăciune.
—Sunt cioban, trebuie să-mi păzesc turma, Asta ştiu !... şi nu-l biruia nimeni.Moşul din pădure, vrăjitorul cel bun, care vede şi răsplăteşte pe cei ce se poartă voiniceşte l-a chemat la el în peşteră, şi 1-a poftit să-şi aleagă tot ce va dori din bogăţiile adunate acolo.Tudorel se hotărî să ia doar un fluier.
—Să-mi trăieşti, băiatul moşului ! i-a răspuns vrăjitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, dar ai ales o comoară nepreţuită. Fluierul acesta, pe care 1-a făurit un meşter din vechime, nu numai că-ţi va ţine de urât, dar prin el vei putea îmblânzi fiarele. Păstrează-1 sănătos, dragul meu, şi s-auzim de bine !A doua zi, plecând cu oile, Tudorel se aşeză pe un dâmb şi începu să-i zică din fluier. Mare-i fu bucuria când văzu că mioarele se opresc din păşunat şi încep să joace. Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele întoarse, se pusese şi el pe ţopăit, parc-ar fi fost cel mai straşnic dănţuitor. Clopotul de la gât îi suna. Măgăruşul turmei juca şi el, când pe trei picioare, făcând rotogoale drăgălaşe în văzduh ou piciorul drept, când ridicat pe două picioare, ca oamenii. Cât despre Ursu, dulăul, nu numai că sărea, dar se dădea şi peste cap.Cântă el Tudorel ce cântă ; mioarele, berbecul, măgăruşul şi dulăii jucară, până când zise ciobănaşul:
— Acum destul ! Dac-om sta să ţopăim toată ziua, apoi flămânziţi şi vă uscaţi şi se supără satul pe mine că vă ţin nemâncate.Într-o zi, o haită de lupi se repezi la stâna lui Tudorel. Spaima intră în bietele oi.
Văzând acea năvală de sălbăticiuni, Tudorel duse fluierul la gură şi începu să cânte. Şi ce să vezi ? Unui câte unul, lupii se astâmpărau, începeau să ridice câte un picior uşor, uşurel şi se porneau pe dănţuit.
—Sunt cioban, trebuie să-mi păzesc turma, Asta ştiu !... şi nu-l biruia nimeni.Moşul din pădure, vrăjitorul cel bun, care vede şi răsplăteşte pe cei ce se poartă voiniceşte l-a chemat la el în peşteră, şi 1-a poftit să-şi aleagă tot ce va dori din bogăţiile adunate acolo.Tudorel se hotărî să ia doar un fluier.
—Să-mi trăieşti, băiatul moşului ! i-a răspuns vrăjitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, dar ai ales o comoară nepreţuită. Fluierul acesta, pe care 1-a făurit un meşter din vechime, nu numai că-ţi va ţine de urât, dar prin el vei putea îmblânzi fiarele. Păstrează-1 sănătos, dragul meu, şi s-auzim de bine !A doua zi, plecând cu oile, Tudorel se aşeză pe un dâmb şi începu să-i zică din fluier. Mare-i fu bucuria când văzu că mioarele se opresc din păşunat şi încep să joace. Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele întoarse, se pusese şi el pe ţopăit, parc-ar fi fost cel mai straşnic dănţuitor. Clopotul de la gât îi suna. Măgăruşul turmei juca şi el, când pe trei picioare, făcând rotogoale drăgălaşe în văzduh ou piciorul drept, când ridicat pe două picioare, ca oamenii. Cât despre Ursu, dulăul, nu numai că sărea, dar se dădea şi peste cap.Cântă el Tudorel ce cântă ; mioarele, berbecul, măgăruşul şi dulăii jucară, până când zise ciobănaşul:
— Acum destul ! Dac-om sta să ţopăim toată ziua, apoi flămânziţi şi vă uscaţi şi se supără satul pe mine că vă ţin nemâncate.Într-o zi, o haită de lupi se repezi la stâna lui Tudorel. Spaima intră în bietele oi.
Văzând acea năvală de sălbăticiuni, Tudorel duse fluierul la gură şi începu să cânte. Şi ce să vezi ? Unui câte unul, lupii se astâmpărau, începeau să ridice câte un picior uşor, uşurel şi se porneau pe dănţuit.
Tudorel era un băiat foarte harnic și foarte curajos care își păștea singur si plictisit oile sale .Impresionat de istețimea lui, moșul din pădure, care era un vrăjitor bun care răsplătea pe oricine dovedea un asemenea comportament, l-a chemat la el în peșteră și l-a lăsat să aleagă orice din toate bogățiile de acolo.Tudorel nu a vrut nici straie scumpe, nici averi, nici bani de aur , fiidndca el era un baiat mdoest , care nu ii pasa de cum arata sau cat de bogat e . Asa ca a ales un fluier. Moșul din pădure a fost foarte încântat de alegerea băiatului și i-a spus că acela este un fluier fermecat cu ajutorul căruia se pot îmblânzi fiarele pădurii.
A doua zi, pe când păștea turma, băiatul începu să cânte din fluier. Băiatul nu mai putu de bucurie cănd a văzut că oile au început să joace și chiar măgarul juca și el pe trei picioare. Chiar și Dulău, câinele, dădea din cap pe ritmul muzicii.
Într-o altă zi au venit lupii la oi. Tudorel a început din nou a cânta din fluierul fermecat. Muzica i-a făcut pe lupi să danseze, ba, mai mult, au invitat și oile la dans.Și Dulău s-a împrietenit cu starostele lupilor și s-au îmbrățișat frățește. În cele din urmă lupii s-au rugat de Tudorel să nu mai cânte că altfel ei vor muri de foame.
Povestea fluierului vrăjit a auzit-o și împăratul care a trimis câțiva slujitori la Tudorel să i-l ceară. Tudorel n-a vrut să le dea fluierul său fermecat.Auzind una ca asta, împăratul veni personal să i-l ceară, dar Tudorel tot nu a vrut să i-l dea. Atunci împăratul înșfăcă fluierul și porni voios spre palat , mandru ca acum poate imblanzi toate fiarele din imparatie . Tudorel s-a rugat zadarnic de împărat să-i înapoieze fluierul. Ca să scape de băiat, împăratul porunci gărzilor să-l închidă în beci.
Mai apoi împăratul a mers la război însoțit de fluier, crezând că vraja îl va ajuta. Dar vrășmașii nu au fost fermecați de cântecul fluierului , fiindca fluierul putea imblanzi doar Fiarele naturii ,iar vrăjmaşii nu erau fiare . Împăratul pierdu bătălia și, de necaz, a aruncat fluierul cât colo. Un înțelept a luat fluierul și, scoțându-l pe Tudorel din temniță, l-a rugat pe el să cânte.Şi când începu Tudorel să cânte din fluier, oştile duşmane îşi aruncară paloşele şi buzduganele şi începură să joace.
Jucau şi ţopăiau de zor.
Şi ciobănaşul nu s-a lăsat până nu i-a dus dincolo de hotarele ţării, cu împăratul cel netrebnic
A doua zi, pe când păștea turma, băiatul începu să cânte din fluier. Băiatul nu mai putu de bucurie cănd a văzut că oile au început să joace și chiar măgarul juca și el pe trei picioare. Chiar și Dulău, câinele, dădea din cap pe ritmul muzicii.
Într-o altă zi au venit lupii la oi. Tudorel a început din nou a cânta din fluierul fermecat. Muzica i-a făcut pe lupi să danseze, ba, mai mult, au invitat și oile la dans.Și Dulău s-a împrietenit cu starostele lupilor și s-au îmbrățișat frățește. În cele din urmă lupii s-au rugat de Tudorel să nu mai cânte că altfel ei vor muri de foame.
Povestea fluierului vrăjit a auzit-o și împăratul care a trimis câțiva slujitori la Tudorel să i-l ceară. Tudorel n-a vrut să le dea fluierul său fermecat.Auzind una ca asta, împăratul veni personal să i-l ceară, dar Tudorel tot nu a vrut să i-l dea. Atunci împăratul înșfăcă fluierul și porni voios spre palat , mandru ca acum poate imblanzi toate fiarele din imparatie . Tudorel s-a rugat zadarnic de împărat să-i înapoieze fluierul. Ca să scape de băiat, împăratul porunci gărzilor să-l închidă în beci.
Mai apoi împăratul a mers la război însoțit de fluier, crezând că vraja îl va ajuta. Dar vrășmașii nu au fost fermecați de cântecul fluierului , fiindca fluierul putea imblanzi doar Fiarele naturii ,iar vrăjmaşii nu erau fiare . Împăratul pierdu bătălia și, de necaz, a aruncat fluierul cât colo. Un înțelept a luat fluierul și, scoțându-l pe Tudorel din temniță, l-a rugat pe el să cânte.Şi când începu Tudorel să cânte din fluier, oştile duşmane îşi aruncară paloşele şi buzduganele şi începură să joace.
Jucau şi ţopăiau de zor.
Şi ciobănaşul nu s-a lăsat până nu i-a dus dincolo de hotarele ţării, cu împăratul cel netrebnic
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!