Intotdeauna am spus ca oboseala este dusmanul oricui ,iar aici am in vedere atat
oameni cat si animale. Dar sa revenim la oameni,cu precadere la copii ( oameni in
devenire).
La ora de sport profesorul a dorit sa initieze un concurs de dans.Vazandu-ne cam
impiedicati ,nesiguri pe noi etc,sustinea ca avem probleme de coordonare.
Aliniati initial ca la concurs, baietii au avut misiunea de a-si alege partenerele.
Pana aici ,toate bune. Dar ,numarul baietilor nu era egal cu cel al fetelor.Prima
dilema : "Eu cu cine dansez? "
Colegii mei ,mai ageri decat mine , au monopolizat fetele. Ramasesem cativa cu
"ochii-n soare" adica fara partenere. Dar eram in concurs!
Avand juriu , trebuia sa ma descurc. "Mi-m aruncat" ochii in stanga si-n dreapta
si....am vazut matura.
Prin urmare ,m-am orientat : am luat matura de langa perete ,inclinandu-ma
elegant in fata ei si am inceput "sa dansam". "Parenera"mea era docila si
ascultatoare ,nu se-miedica de pasii mei, facea piruete impreuna cu mine,
nu ma calca pe varfuri , puteam sa valsez la modul cel mai elegant cu putinta.
Finalul concursului a fost fenomenal : eram aplaudati ( eu si "partenera"la scena deschisa) ,iar premiul cal mare l-am castigat "noi doi". De atunci ,matura
are mereu fundita roz. Doar e "fata" cu care am dansat!
