La �nceputul lui martie, z?pada se topi sub adierile v�ntului. Iarba se gr?bi s?-?i arate acele verzi ?i fragede. �ntr-o sear?, iarna d?du drumul z?pezilor ?i diminea?a era alb c�t b?tea cu ochiul.
Oamenii nu se �nsp?im�ntar? de toanele iernii. Ei �ncepur? s? ias? cu plugurile.
N-am apucat s? ar prim?vara f?r? s? aud cioc�rlia.
Vom auzi-o, n-avea grij?! S? se iveasc? numai soarele. Ea ce a?teapt??
N-a durat mult p�n? c�nd soarele s-a ivit str?lucitor de prospe?ime, de tinere?e ?i se ar?t? biruitor �n senin?tatea cerului. V�ntul cald de la miaz?zi, cu mireasm? de verdea?? a umplut lumea, fug?rind norii.
Iona? se gr?bise s? ias? cu oile la p?scut. Deodat? ciuli urechile ?i un z�mbet larg �i inund? �ntreaga fa??.
Cioc�rlia! B?di??, ai auzit?
Unde, m?i Iona??
Uite-o pe una! Ba sunt trei! Ba, patru!
Iona? nu mai ?tie dup? care s? priveasc?.
- ?ine-te numai dup? una, dac? vrei s? o vezi p�n? o �nghite v?zduhul. De acum prim?vara r?m�ne.
Iona? �?i adun? turma ?i o m�n? �ntr-o parte a luncii,
unde mai erau ?i al?i copii cu oile.
- Eu am v?zut cioc�rlia de aproape ast?-iarn? la noi �n ?ur?.
Un b?iat din clasa a III-a, vecin cu Iona?, zise:
Le-am v?zut ?i eu ast?-iarn?. Dar nu acelea-s cioc�rliile care c�nt?.
Cum nu? Nu-s cioc�rlii?
A?a le zicem, dar acestea care c�nt? sunt mai mici ?i-s p?s?ri c?l?toare.
Erau vreo opt copii, din care trei umblau la ?coal?. Se apropie de ei un feciora? de vreo patrusprezece ani. �l chema Vasilic?. ?tia multe pove?ti. Copiii se adunar? �n jurul lui Vasilic?, iar el, dreg�ndu-?i glasul, a-nceput s? le spun? o poveste despre cioc�rlie ?i c�ntecul ei.
