Departe de forfota unui oras mare si zgomotos, padurea de peste drum este o adevarata oaza de liniste si incantare vizuala. E primavara timpurie, inca n-au infrunzit copacii, iar pamantul dezghetat de timidele raze ale soarelui este inca acoperit de covorul ruginiu asternut deToamna. Padurea este prietenoasa si asta o spun, in fiecare dimineata de primavara, multimea de pasarele in trilul lor minunat. Dimineata devreme, cand oamenii poate nici nu s-au trezit bine, patru caprioare se apropie curajoase in cautare de iarba proaspata, le insoteste timida si o veverita bruna. Copacii inalti si mandri te imbie la o plimbare, iar linistea padurii este, din cand in cand, deranjata de-un vreasc uscat rupt sub piciorul calatorului sau de vreo ciocanitoare ce 'bate toaca" intr-un copac, chemand parca oamenii la "slujba" din tainica padure. Imi place padurea, acolo ma intalnesc adesea cu mine insumi si am, astfel, ocazia sa mai fac oridine in ganduri. Pasarile, caprioarele, micile insecte amortite inca de iarna, ce parca nu se da dusa, aerul umed si linistea profunda dau toate farmec padurii care te imbie s-o vizitezi astazi, maine si-n fiecare anotimp al anului.
