Era o dimineata calda de primavara.Soarele da o stralucire aurie padurii.
In fata casei sale,Aricel face gimnastica de inviorare si canta vesel.
-Cioc!Cioc!Cioc!se aude portita
,Era veverita-Faramita care a venit dupa niste mere pentru a face o placinta:
-Aricel,da-mi te rog si mie niste mere galbene ca aurul!
-Cate mere iti doresti?
-As vrea 5 mere.
-Dar,am numai 10 mere,vrei sa mor de foame!?
Atunci veverita ii raspunse:
-Pai nici eu nu am ce manca,daca imi dai jumatate iti adun eu anul viitor 30 de mere!
Aricel se enerva:
-Pleaca de aici,veverit-o,nu o sa iti dau nimic.
Intr-o zi,Aricel a observat ca veverita are multe mere,Aricel o intreaba:
-Veverit-o, da-mi si mie cateva mere!
-Asa cum nici tu nu mi-ai dat mere,asa nici eu nu iti dau niciun mar!
Atunci,Aricel a plecat trist de la veverita,acum a inteles ce inseamna sa fii egoist.
Ex.2
-Buna cetelus
-Buna copile!
-Draga caine,de ce ti se schimba blana?
-Fiindca vine iarna,mi se face blana din ce in ce mai deasa
-Dar vara,nu iti este cald?
-O,atunci blana mea se face mai rara.
-Dar tu ce mananci dimineata?
-Eu mananc oase.
-Oase!Oasele nu le mananca oamenii,le mananca cainii.
-pai eu sunt caine,nu?
-Tu esti caine,aaa,acum inteleg de ce faci asta.
-Tu o sa fii un stapan foarte bun!
-Multumesc!Vrei niste oase?
-Sigur ca da!
-Bine catelus,iti aduc oasele mai tarziu,paa!
-Pa
