Zana iarna
Este o zi frumoasa de primavara.Soarele mandru incalzeste pamantul catifelat.Ghioceii mici abea,abea apar de sub frunzele moarte,si cateva flori mici. Uimirea mea era ca,nu departe de casa,m-am intalnit cu o babuta necajita,care era asa de suparata,incat,daca a-i atinge-o,s-a fi evaporat.
Uitandu-ma mai bine la babuta,mi-am dat seama ca este Zana Iarna,care pleca de pe meleagurile noastre. Cu iubire,i-am zis:
-Doamna Iarna,imi pare rau ca trebuie sa pleci. Sincer, mi-a fost bine cu tine pe aici. Sunt si eu trista ca vei pleca. Iarna aceasta nu a fost prea grea.
- Buna copila. Iarna e ca o carte deschisa,nu o poti auzi cand vine,dar nici cand pleaca,dar cand o citesti,o poti simti pe tot parcursul lunii.
-Bine,dar eu cand citeal carti, zana iarna era frumoasa,nu era...
-Mereu cand vine primavara,ma ofilesc ca o floare,incet,incet....
De aici poti sa mai spui tu.
