Mergand prin padure am observat o pasare ranita,ii era rupta o aripa.
Am luat-o acasa si am ingrijit-o,cand s-a facut bine a trebuit sa ma despart de ea.Imi era sfisiat sufletul,o tinusem in puf si avusem grija de ea intreaga iarna,iar acum odata cu sosirea primaverii trebuia sa-mi iau ramas bun,era trist,insa,totusi speram ca poate vreodata,candva se va intoarce,stiam ca era imposibil,dar totusi sper in continuare.
Acum stau si ma gandesc si imi amintesc cind am vazut-o prima data,era fara speranta,nu credea ca se va induiosa cineva sa o ia la el acasa.
Inca mai astept la geam si sprer ca poate se va intoarce si imi va lumina fata cu cantul ei cel vesel...
