În prima săptămână de şcoală, a apărut în clasă un băiat înalt, care a
privit îndelung sala şi care parcă dorea să îşi aleagă un loc. A ezitat
un moment, apoi a mers hotărât spre ultima bancă de la fereastră, în
care şi-a pus ghizdanul. Am înţeles că era un coleg nou. (text dat)
- Salut! Tu trebuie să fii noul nostru coleg, Ştefan, nu-i aşa?
- Bună. Da, numele meu este Ştefan Popescu. Dar pe tine cum te cheamă?
- Eu sunt Mihai Rădescu. Iar dacă doreşti să stai în banca aceasta voi fi colegul tău de bancă.
- Îmi pare bine să te cunosc, Mihai. Mă bucur să aflu că vom fi colegi de bancă.
- Ştefan, după accent parcă nu ai fi din Bucureşti. De unde eşti?
- Aşa este, nu sunt din Bucureşti. Sunt din Braşov, sunt de o săptămână în Bucureşti.
- Dar de ce ai plecat din Braşov, nu ţi-a plăcut acolo?
- Ba da, foarte mult, dar tatăl meu s-a mutat la sediul central din
Bucureşti al Băncii Comerciale Române. Aşa că toată familia ne-am mutat
în capitală.
- Să înţeleg că nu ai prieteni în Bucureşti?
- Nu am avut timp să cunosc alţi copii. Am fost ocupat cu mutarea şi cu amenajarea camerei mele.
- Atunci dacă doreşti voi fi eu prietenul tău. Îţi place să te joci pe computer?
- Ar fi minunat să fim prieteni. Da, îmi place!
- Te invit atunci astăzi la mine. Am un joc nou de strategie şi am
nevoie de un partener de joc. Doreşti să vii să ne jucăm după ore?
- Mi-ar face plăcere să vin. Jocurile de strategie sunt preferatele mele.
- Vorbim mai multe în pauza viitoare. Acum a intrat doamna profesoară în clasă.
- Bine, aşa vom face.
