Termenul de pastel este folosit pentru prima oară de Vasile Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric în care poetul descrie un aspect din natură şi îşi exprimă sentimentele în raport cu ea. O astfel de creaţie literară este Vara, de George Cosbuc, poezie în care poetul ne propune o descriere a acestui anotimp. Vara este un tablou în versuri, cu elemente de pastel şi de filozofie populară. Cele trei aspecte fundamentale ale poeziei sunt:- planul cosmic, grav, etern, în care se evocă măreţia Ceahlaului; domină imaginile vizuale, statice; perspectiva este vastă, fapt sugerat prin sintagma „în zări albastre”; tabloul este completat prin comparaţia „Ca o taină călătoare / Un nor [...] / Plutea”; elementul de legătură dintre planul cosmic şi cel terestru, axa pământ - cer, este „Ceahlăul [...] / Un uriaş cu fruntea-n soare” (metaforă);- planul terestru, dominat de tehnica picturală; tabloul lanului de grâu şi al tinerilor este dinamic; imaginile vizuale sunt realizate prin epitete cromatice; bucuria vieţii este sugerată de verbele la imperfect;- confesiunea lirică, deplina comuniune cu natura personificată, în faţa căreia poetul rămâne extaziat; se observă seninătatea poetului în faţa morţii; sentimentul comuniunii cu natura - în viaţă şi în moarte - imprimă finalului o notă de optimism. Procedee de expresivitate artistică: epitetul, comparaţia, metafora, inversiunea. Poezia este un pastel pentru că descrie un colţ din natură, exprimând şi sentimentele poetului faţă de ea.
