Este scrisa de Mariana Popa . Iata poezia
Candva, cu dragoste udata
Crestea o floare, intr-o gradina fermecata.
Crestea asa, cu fiecare zi,
Fara sa stie ca ea-n curand va fi
Altceva.
Si...zilele treceau in zbor,
Iar floarea crestea zambind catre soare
Sorbindu-i caldura, ca oricare floare.
In poarta gradinii
Statea Zana Buna
Pazindu-si gradina sub razele de luna
Udand-o din suflet cu stropi de iubire,
Presarand pretutindeni numai fericire.
Privind catre cer, intr-o dimineata
Floarea isi lua zborul
Crescandu-i aripioare
Si nu-i venea sa creada ca poate sa zboare
Dar nu privea in urma,
Ci se-nalta spre soare.
Si Pasarea-Floare cutreiera vazduhul.
In cale-i se deschise o lume minunata
Si-o cerceta uimita , de fiecare data...
Dar, aripile-i dalbe, incet piereau
Si puful, care-i era vesmantul
Incet ningea din ceruri,
Acoperind pamantul.
Iar Pasarea-Floare se transforma indata
Intr-un copil-minune
Ce fu-nzestrat de soarta
Si Zana-Ursitoare care-i dadea tarcoale.
Cu chip de om, un inger, ii darui cuvantul
Si-i spuse:
-De-acum , cutreiera pamantul
Ca om ce esti, copile, Invata si gandeste,
Impartaseste-ti dorul, cand vei dori
Vorbeste!
Invata slova scrisa
Si-nvata sa citesti
Si-asa, de-a pururi fi-vei
Ferice ca traiesti.
Cand vei ajunge mare
Intoarce-ti spre gradina
Privirea
Si imparte si altor flori lumina
Si aminteste-ti ziua
Cand te-ai 'naltat spre soare
Luand cu tine-n zboru-ti
Culoarea din petale.
Iar Zanei, ce sta-n poarta
Neobosita inca de-atata roboteala
Sa-i multumesti vreodata
Ca te-a'ndrumat spre scoala!
Cu mult drag, pentru toti copiii mici si mari.
