Era o zi din luna martie. Printre zapada alba si neteda, ca un palton al pamantului, se zari un ghiocel.
Soarele, catre ghiocel, spuse:
- Buna, ghiocelule! Sa stii ca esti foarte frumos.
- Multumesc, draga soare! Si tu esti foarte dragut.
- Multumesc, de asemenea. Uite, ca sa poti sa fi vazut si de ceilalti, am topit zapada cea grea ce se asternea pe tine.
- Ce gest frumos! Multumesc mult! Acum nu mai sunt acoperit de toata acea zapada ce ma acoperea.
Soarele, multumit de gestul facut, a luat-o incotro a putut sa o ia, caci norii cenusii l-au acoperit cu un strat gros, acesta disparand fara urma de pe bolta cerului.
