Ma plimbam adesea pe ultimile satului bunicilor mei si admirat simplitatea si frumusetea pura a acelor locuri.De data aceasta ,m-ma oprit langa un gard din nuielele si am ramas muta de frumusetea ce se intinde inaintea ochilor mei..o gradina alba,cu pomi in floare,miresme imbietoare ,zumzet de albine si ciripit de pasarele.
-Ce faci aici?
Am tresarit la cazul unui glas destul de energetic.Era o fetita de vreo opt-noua anisori.privesc aceasta livada minunata !i-am raspuns eu .dar tu ?
Ma cheama Lizuca iar acesta gradina este a bunicilor mei.Aici locuiesc eu.Acum alergam alaturi de patrocle ,catelul meu ,dupa fluturi. nu vrei sa te joci cu ei?
Cum sa nu !Mi-ar face placere .
Dupa ce ne-am prezentat ,fetita a luat-o inainte pe carare.
