Era o zi de joi si aveam romana. Cand profesoara mea a intrat in cls. am vazut ca plangea, insa nu stiam de ce. Cu totii am intrebat-o de ce plange si atunci ne-a povestit ca incepand de luni nu vom mai face cu ea lb. romana. Atunci toata clasa a izbucnit in lacrimi deoarece o iubeam foarte mult, era ca o a doua mama pt. noi. Pana si cel mai fitos si nebun coleg al meu a inceput sa planga si a spus ca cine se bucura de plecarea doamnei nu are suflet. Era un moment extrem de trist... Nimeni nu a fost vesel in acea zi. Eu am plans toata ziua incontinuu. Luni, cand trebuia sa vina noul profesor, am primit vestea cea buna: DOAMNA NU MAI PLECA!!! Chiar in acea zi cea mai buna prietena a mea a lipsit de la scoala si cand m-a intrebat la telefon cum a fost cu noul profesor i-am dat extraordinara veste si atunci a inceput sa planga de bucurie. Insa bucuria ne-a fost spulberata in acest an cand doamna chiar a plecat... Eu inca ma gandesc la ea si sper ca poate la anul se intoarce pt. ca o iubesc foarte mult si o consider cea mai buna profesoara din lume
