Am facut un foc de tabara mare.
S-a suparat foc pe mine.
Sa sterg praful nu e tocmai activitatea mea preferata.
Am tendinta sa-mi sterg din minte toate intamplarile neplacute.
Povestea atat de lin incat am adormit.
Paraul cel mic curge lin pe langa casa bunicilor.
Cand te intalnesti cu prietenii, joaca e mai placuta.
Am impresia ca prietenul tau te joaca pe degete.
Mi-e dor s-o pornim haihui prin padure.
Batranul si-a sters ingandurat colbul de pe bocanci.
Numai un om necinstit isi poate face mendrele cu cineva.
---------------------
In sfarsit, a venit si mult asteptata vacanta de vara!
Imi era tare dor sa merg la bunici la munte. Abia asteptam sa revad Branul, locul in care am petrecut atatea momente grozave inca de cand eram mic. Cred ca cel mai mult imi doream sa-l revad pe Haiduc, un ciobanesc mioritic pe care il stiu de cand era un ghemotoc alb-gri. Acum e mare si fioros dar e fioros numai cu strainii. E de inteles, isi apara si el teritoriul.
De cum am ajuns la casa bunicilor, am hotarat sa fac o mica plimbare prin padurea de pe dealul din apropiere. L-am luat si pe Haiduc cu mine. Deodata, l-am auzit maraind nervos si uitandu-se fix in fata noastra. Prima data nu am vazut nimic. Apoi am observat tufele la vreo 50 de metri in fata, miscandu-se. Haiduc devenea din ce in ce mai agitat de parca imi spunea sa plecam repede de acolo. Dintre tufe s-a vazut la un moment dat un cap maroniu. Era un urs !
Am luat-o la fuga inspaimantat cu Haiduc dupa mine si nu m-am mai oprit decat la casa bunicilor mei.
Acum imi vine sa rad dar adevarul e ca am tras o spaima de zile mari !
