Poti sa pornesti de la urmatoare idee ( bine e mai mult o mini argumentare) si sa o dezvolti putin: consider ca viata omului este pretioasa doar atunci cand urmareste un ideal deoarece daca nu are niciun scop in viata se poate spune ca traieste degeaba. In primul rand este benefic sa avem aspiratii pentru care sa ne trezim dimineata, pentru care sa luptam sa le indeplinim. Cand ajungem unde ne-am propus avem o satisfactie uriasa, simtim ca suntem mult mai buni, mai capabili decat credeam, iar apoi este normal sa ne dorim mai mult, sa vrem sa fim din ce in ce mai buni. In al doilea rand viata fara un scop ar fi pur si simplu anosta, presupun ca doar ne-am trezi, am face ceva sa ne treaca ziua mai repede si apoi am dormi, dupa care am lua-o de la capat. Ar fi aceeasi rutina sinu am avea satisfactiile, multumirile pe care le avem cand ne indeplinim dorintele.
