Salut !
❁❁❁❁❁
” – „Ce te legeni, codrule, - invocație;
Fără ploaie, fără vânt, - enumerație;
Cu crengile la pământ?"
– „De ce nu m-aș legăna, - exclamație retorică;
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește - verbe la prezent etern, antiteză;
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă - verbe la prezent etern, epitet;
Cântăreții mi-i alungă; - personificare;
Bate vântul dintr-o parte - verbe la prezent etern - repetiție sau paralelism sintactic deoarece se repetă: „ bate vântul ”;
Iarna-i ici, vara-i departe. - verbe la prezent etern, antiteză;
Și de ce să nu mă plec, - întrebare retorică;
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele - epitet, imagine vizuală;
Trec în stoluri rândunele
Ducând gândurile mele - metaforă;
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând pe rând, - repetiție;
Zarea lumii-ntunecând, - metaforă, imagine vizuală;
Și se duc ca clipele, - comparație;
Scuturând aripele,
Și mă lasă pustiit,
Veștejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel, - metaforă;
De mă-ngân numai cu el! ”
Modurile de expunere folosite în opera literară „ Ce te legeni .... ? ”, scrisă de Mihai Eminescu sunt dialogul ( ce presupune o succesiune de replici, precum și o alternare a mărcilor emițătorului - forme verbale și pronominale de persoana I, cu cele ale receptorului - forme de persoana II la verbe și pronume, substantive în vocativ. ) și descrierea ( prin care se prezintă cititorului un tablou din natură; fixează coordonatele spațio-temporale în narațiune și astfel obținem efectul de verosimil și permite exprimarea directă a sentimentelor autorului ).
