Traia de mult într-o împaratie o printesa frumoasa pe nume Lia. Ea era îndragostita de un fiu de împarat pe care îl chema George cel Viteaz.
Parintii Liei nu erau de acord cu dragostea ei pentru George. Într-o zi mama Liei i-a spus sotului ei sa trimita o scrisoare varului sau si sa-i ceara sa-l cheme pe George la lupta. Tatal Liei nici nu a stat pe gânduri si a trimis scrisoarea. Peste o saptamâna George a venit la palat si i-a spus Liei ca trebuie sa plece la razboi. Când a auzit, Lia s-a pus pe un plâns amarnic. George i-a dat o inima de care erau legate doua fire albe si i-a spus ca daca unul din ele se v-a înrosi el este ranit si sa plece în cautarea lui.
Dupa putin timp George a plecat la razboi. Lia se uita în fiecare zi la cele doua fire albe pâna când a vazut ca unul este rosu. Atunci si-a dat seama ca George este ranit si a plecat dupa el. A mers cât a mers când a ajuns la un câmp unde erau o multime de osteni de-ai lui George cazuti pe câmpul de lupta.
A mai mers apoi înca o luna pâna când a ajuns într-o padure. Acolo, într-o coliba a gasit un voinic intins pe pat. Era George. Cei doi n-au mai putut de bucurie când s-au vazut. Lia i-a pansat ranile si l-a întrebat de ce nu a venit acasa. George i-a raspuns ca parintii lui l-au alungat. Lia l-a luat si au plecat la palatul ei. Acum era ea împarateasa caci parintii îi murisera.
Dupa ce s-au casatorit Lia a adus un cititor în stele sa-l întrebe ce simbol era ata aceea rosie si alba. Si astfel fata a aflat ca acela este un martisor si este un dar pe care baietii îl dau fetelor o data pe an.
De atunci, în fiecare an se dau martisoare.
