Imaginati-va o intamplare de 10-15 randuri cu Constantin Brancusi in care sa folosesti 4 pronume personale neaccentuate si 4 accentuate. Repede va rog!!
Ieri, imi amintesc, am avut ocazia sa ma intalnesc cu un mare om de seama a poporului roman. M-am intalnit cu sculptorul Constantin Brancusi. Primele minute nu-mi veneau ochilor sa cred. Dar el era. Nu am vrut sa pierd ocazia de a vorbi cu dansul. M-am apropiat de el, si din ce in ce mi se parea ca e un vis. De la inceput, ne-am salutat. L-am intrebat diferite intrebari pe care voiam sa le stiu de la dumnealui. Brancusi, de asemenea era incantat, pentru ca i-am vazut ochii. Ei imi spuneau totul. Spre sfarsit, i-am spus ca este cel mai mare si mai fantastic artist al inimii mele. El, vazandu-mi fericirea si intuziasmul, mi-a cadonat primul sau instrument de lucru. Mi-a spus ca el este deja batran si nu mai are acele puteri de a sculpta. Era sigur ca eu iubesc sculptura, asa ca stia ce face. Eu, din fericire, nu mai stiam cuvinte cu care sa-l multumesc. A spus ca nu-i trebuie nimic. Asa, el si-a cautat de drum mai departe, iar eu m-am pornit in fuga spre casa sa le spun tot semenilor mei.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!
