Seara se lasa ca o ceata spirituala si lua impreuna cu soarele orice speranta spre o viata nou. E tainic cerul si rece argintiu, asemenea unui policandru imens de stele in care nu exista durere si suferinta. Un copac subtire si firav adie in bataia vintului nemilos. De sus cade o ploaie marunta, ca prin sita si-mi spala lin durerea sufletului ranit. Prinvesc ca pe un film in minte amintirile pe care le retraiesc des deoarece inca traiesc in trecut. Ma simt un intrus in aceasta lume sub peisajul careia nu ma introduc. Fermecator ca o luminare ce incet se stinge o stea cade mareata pe cer brazdindul in doua iar eu imi doresc sa te am pe viata.
