Atitudinea ciobanului in fata mortii NU este una de lasitate cum poate am crede.
Pentru poporul roman ,viata si moartea reprezinta doua forte antitetice ,este edevarat ,dar care sunt parte componenta a existentei omului pe pamant.
Moartea este privita ca o ipoteza general valabila, nu ca un plan de asasinare.
Traind intr-un mediu primejdios ,din cauza meseriei ,fiind in permanenta intr-o
confruntare directa cu natura care, se stie ca este capricioasa,moartea este privita ca o eventualitate mult mai probabila de cei care imbratiseaza meseria oieritului.
Nu intamplator balada "Miorita" nu are un deznodamant. "Planul "celor doi confrati
de a-l asasina pe baciul moldovean s-ar putea sa nu se materializeze ,sa fie doar o prezumtie fara finalitate. Exista insa in mod permanent riscul unui posibil
accident natural intr-un mediu care iti taie respiratia ,adica "pe-un picior de plai"
dar care este putin umblat,deci putin cunoscut si ,in consecinta salbatic.
Moartea este privita ca o certitudine care "nu tine cont"de varsta cronologica a
omului ,adica de faptul ca este batran sau tanar.
Ciobanasul este preocupat de o inmormantare crestineasca , de respectarea unei
traditii stramosesti ,este preocupat de jalea imensa de care va fi cuprinsa mama lui la auzul mortii fiului ,stiindu-se faptul ca este o adevarata
tragedie ca fiul/fiica sa moara inaintea parintelui.
