Conform definitiei,genul liric cuprinde operele literare prin intermediul carora poetul transmite in mod direct si subiectiv ganduri,sentimente,trairi,idei,cu ajutorul eului
liric.
Tema este inspirata din activitatea ludica ( jocul).
Eul liric il regasim inca din prima strofa prin interjectia predicativa "uite"ca element
de adresare a persoanei I catre persoana a II-a.Interjectia predicativa se repeta si
in strofa urmatoare ,iar in a V-a strofa este prezenta interjectia predicativa "hai"ca
un indemn din jocurile copilariei de "a face schimb" de jucarii.Tot in prima strofa
este prezenta personificarea "ploaia coase",materia in sine este perceputa ca o
fiinta cu indeletniciri feminine,materne chiar.La fel se observa o personificare a
ierbii care "tese". Eul liric al poetei personifica intreaga activitate a naturii prin prisma unor modele casnice existente in familie.
De asemenea sunt prezente imagini auditive dar si vizuale ,tocmai prin aceasta efervescenta creatoare a natutii perceputa ca o activitate familiala ,deci benefica
si absolut rationala.
Poezia pare a fi o revelatie , o uimire continua ,o devoalare a framantarilor
"copilului etern": "M-am gandit adeseori.."( pronume reflexiv+adverb),iar
monologul interior al eului liric penduleaza intre "ce este ploaia "adica genul de
intrebari adresate parintelui sub forma "ce este cutare lucru " in cazul nostru
"ce este ploaia" si procesarea individuala a informatiei din care rezulta
raspunsul "iar ploaia o fi ..."( strofa a IV-a).
Ideea de joc , de inocenta este relevata in invitatia de a "face schimb de jucarii"
adica oferta /contraoferta :"TU IMI DAI UN NIMB/EU ITI DAU UN NUME"
Partenerul de joaca este natura insasi ,adica ploaia,cerul,iarba ,pe care
copilul simte din nou nevoia de a si le apropia prin nominalizare ,in acest
fel personificandu-le.
Masura poeziei este de 6/5 ( primele doua strofe ),sau 6/6 - se pastreaza
versurile scurte - iar rima este incrucisata.
