Era o zi tirzie de toamna, mergeam linistit in parcul aproape parasit.Am decis ca o mica plimbare nu imi va face rau asa ca am iesit impreuna cu ciinele meu Dingo.El a fost multumit de asta si mergea tantos prin parc.Frunzele plictisite si rugiinii cadeau nepasatoare cusind fara vointa covorul multicolor.oamenii erau ocupati de rutina zilei si fiecare mergea cu istoria lui. Timpul era cam posomorit aerul era rece si ma straduiam sa nu simt racoarea de afara. Mergind linga lac am observat cum si pasarile plecau, erau toate grabite cred ca nu isi faceau probleme ca isi parasesc locuintele.Ma gindeam la soarele cu dinti ce ii pisca pe toti de obraji si era rece si distant cu toti.Si un gind fulgerator ma aduce in lumea viselor si imi imaginez si ce n-as da sa fie vara!!! ( sper ca team ajutat)
