Soarele isi face cu greu loc prin crengile,gata de inmugurire.
O adiere rede de vant trece,parca incercand sa-ti sopteasca ceva.
Arborii fac umbra urmelor de zapada ,care dispar usor,usor din pricina soarelui .
Padurea este situata langa satul unde locuiesc iar vara imi pierd timpul pe acolo,
Pana la vara,codrul tot ma surprinde si imi incanta ochii cu ghiocei in forma de clopotei care vestesc venirea primaverii,fiica cea mica a batranului an.
Un glas infundat de pasare se aude din departare.
Frumusetea ma poarta pana la ga un mic raulet. Vara,eram obisnuita sa ascult cantecul broscutelor dar acum,ma multumesc cu privelistea minunata.
Totul este minunat iar la venirea promaverii padure isi va revenii la viata.
Coroana te rog din suflet si un multumesc,nu te costa nimic
