Ei bine, iată că D-l Goe, răsfățatul familiei, a ajuns și el la București, cu familia sa . Era bucuros, de faptul că a ajuns în capitala, unde visele devin realitate și poate vizita locuri minunate, țopăind atât de tare, încât căzură pe bordură, și se lovise rău la genunchi. mama sa îi sări în ajutor, speriată și începu să plângă lângă el :
-Of,măi mămică, ce necaz îmi aduci tu pe Pământ ! Ce ți-am zis eu să stai cuminte?Amu mă doare inima, vrei să moară mama?Ia zi!
-Nu mumică,nu !
Cu atâtea pericole, cu genunchiul ”frânt”, cu mintea tulburată, cu pălăria pierdută, și cu întristarea pe fața lui de copil, Goe a început să zbiere că vrea acasă..a spus că mai bine repetent, decât julit în genunchi pe străzile din București.Și uite așa, Goe a sâcâit-o pe biata mamă, până când au ajuns în satul lor, la școala lui, unde ca de obicei , venea cu note mici, și rămăsese din nou repetent. Nimic special în călătoria lor, Goe a rămas la fel, că doar ...” Lasă vorbele, fă faptele”.Și mama și-a învățat lecția și și-a promis că pe acest mic răsfățat nu-l va mai plimba decât dacă ia o notă de 5. :)) sper că ți-a plăcut.
