Un imparat avea in gradina lui um mar care facea mere de aur. Dar el nu reusea sa le guste deoarece in fiecare toamna cand erau copate cineva le fura. Multi
paznici chiar si fiul cel mare si cel mijlociu au incercat sa prinda hotul dar nau reusit. Imparatul decize sa taia marul, dar fu convins de fiul cel mic,Prislea, sal mai lase ca la anul sa incerce si el. Prislea anul viitor a reusit sa auda sosirea hotului si la ranit cu sageata, apoi a dus merele de aur tatalui sau. El si fratii sai sau dus dupa urmele hotului. Ei au ajuns la o prapastie, prin care Prislea a coborat pe taramul celalalt, cu o franghie. El a dat peste palatele zmeilor si le-a eliberat pe cele trei fete tinute prizoniere, apoi i-a ucis, in lupta, pe zmei.
Revenit la gura prapastiei, el le-a trimis cu franghia pe fete pe taramul nostru si a reusit sa-si pacaleasca fratii care voiau sa-l ucida, legand un pietroi in locul lui.
Ramas singur pe taramul celalalt, el a salvat puii unei zgripturoaice, care l-a rasplatit aducandu-l in zbor, in lumea noastra. Mai tarziu sa angajat la un ucenic si a realizat obiectele cerute de fata cea mica, fiind recunoscut si chemat la imparat. Apoi el si fata cea mica au facut nunta.
