Priveam pe geam cu ochii între deschişi. Nu realizam că sunt trează. Era inconştient. Vedeam cerul ce se lumina uşor . Imi revenisem după mai putin de 10 secunde. Mi-am ridicat capul de pe perna moale, căutând cu privirea ceasul. ''Aha, ora 7 şi fix cinci minute. Grozav, iar şcoală.'' . Tălpile mele atinseră podeaua rece, chinuindu-se să ridice povara. Abia păşeam. Întoarsem capul involuntar spre peretele din faţa mea. 23 mai, data aceasta este încercuită. Mă apropii de calendar şi observ ceva scris de mână. ''Excursie? Azi merg în excursie?''. Faţa mi se luminase şi deodată am simţit cu o energie inexplicabilă îmi străbate corpul, trezindu-mă complet. Aşteptam această excursie încă din iarnă. Cum un fantastic entuziasm mi-am făcut bagajul şi am fugit spre staţia de autobuz. Când am ajuns în locul de unde luam autocarul, îmi văzusem majoritatea colegilor care zâmbeau cu gura până la urechi. ''E posibil ca ei să fie mai entuziasmaţi decât mine?''. Prima oprire a fost la un muzeu dedicat scriitorului Liviu Rebreanu. Părea a fi mai mult o casă obişnuită dintr-un sat oarecare, dar doar spune că m-am înşelat amarnic. Acolo am văzut o mulţime de lucruri interesante, care mă făceau să îmi crească pofta pentru citit. Toţi colegii mei păreau foarte interesaţi de acest scriitor. ''Priveşte aici, uite ce interesant!''. Un coleg mă chemă să văd una dintre cele mai neobişnuite şi interesante exponate din muzeu. Era o carte cu lucrări ale autorului scrisă în alfabetul Braille. Incredibil!
Am vizitat o mulţime de locuri frumoase, dar pot spune cu mâna pe inimă că acesta a fost preferatul meu. Consider că această excursie a avut o mare influenţă pozitivă asupra mea, iar pe lângă acest fapt, m-am distrat pe cinste împreună cu prietenii mei.
