👤

,,Un porumbel cazut-a, din zbor, pe-o stanca-n mare,
Si-i mic de tot saracul, de-abia a prins sa zboare!...
Vin valuri mari si-n stanca lovesc, si lui i-e frica,
Si trist si-ascunde capul, si aripile-si ridica,
Cand stropii sariti din valuri pe pene-i cad si-l ud,
Dar piuitu-i jalnic, nimeni sa-l auda!..."

Mentioneaza, intr-un text de doua fraze, care este rolul stilistic al semnului exclamarii din ultimul vers.