E duminica,dimineata.Astazi,vom pleca intr-o pestera,ce se afla nu departe de tabara noastra.Copiii,sunt plini de entuziasm,fiindca ca stiu ca vor strabate si vor cerceta cu atentie orice piatra,roca,ce arata deosebit fata de celalalte.Nu peste mult timp,ajunseram in pestera.Cand intraseram in pestera aveam o energie si o bucurie imensa.Insa,nu dupa mult timp,ne-a trecut orice emotie pozitiva,ci am inceput sa prindem o frica.Sunetele slabe,si apoi puternice ne inspaimintau tot mai mult.Deodata,copii auzira un falfait,tipara,de rasuna toata pestera.Eu dorisem sa le spun ca se auzi numai curentul usor al vantului,insa copii erau prea agitati.Ei se grabira la autobuz si plecara.Abia dupa ce ajunsem la tabara,am reust sa le spun situatia.Copiii au ras si au mers din nou spre pestera,acum,fara ca sa le fie frica.
