Pe un deal, cand luna deja a rasarit se auzea un clopot. In zare se puteau observa niste cetati cu portile ruginite. Luna isi varsa razele sale pe zidurile cetatii dand impresia ca cetatea era proaspat zugravita. Razele sale era asemenea unor panze subtiri. Dupa acele ”panze” dormea o fata de imparat. Avea chipul alb si ochii usor vinetii, deci avea cearcane. Haina i s-a desprins, iar ea a ramas cu trupul dezvelit. Avea parul blond, ca de aur, iar bratul ei atarna de-a lungul patului. La capul ei erau asezati cativa trandafiri.
Un voinic s-a apropiat de ea, si cu mana a rupt ”panza” de deasupra fetei. A luato in brate, a sarutato, apoi i-a scos inelul care il purta pe degetul mic. Apoi el a plecat, lasando acolo.
Eu l-am facut deci sigur e bun ;)
