toamna e un anotimp foarte impresionant si minunat pentru mine.acest lucru il datorez faptului ca intr-o zi de septembrie mi-am intilnit prietena adevarata.ca de obicei ieseam din scoala si mergeam linistita spre casa,eram abia pe scari,cind deodata o masina care mergea cu viteza m-a murdarit de noroi din cap pina in picioare.toate capetele se intorsesera spre mine si in momentele urmatoare nu faceam decit sa aud risete care aproape ma scoteau din minti.doar nu era vina mea ca sunt plina de noroi!si cum nu aveam prieteni la acel moment nu puteam nicidecum sa fac fata situatiei.se pare ca doar o singura persoana si-a dat seama de acest lucru.era o fata cam de virsta mea ,era din clasa paralele,a privit toata scena si se pare ca nici ea nu a rezistat in fata risetelor si batjocurilor adresate mie.in citeva clipe vocea sa a rasunat peste tot:
-atit e de pacut sa rideti de un accident?!i se poate intimpla oricui! mai bine v-ati cauta de ale voastre!sunteti jalnici!
apoi nu se auzi nici un sunet,nici un riset.fata se apropie de mine si imi intinse mina,stiam ca nu ma cunostea dar nici mie si nici ei nui pasa de acest lucru.ce a urmat nu conteaza,conteaza ca din acel moment fata avea sa devina cea mai buna prietena a mea,sa ma acepte asa cum sunt...
