parea a fi o zi de toamna obisnuita, cativa nori pe cer, niste adieri blande de vant... Deodata toate urgiile naturii se dezlantuie... Apa cuprindea toate drumurile, cerul mai innorat ca niciodata se razbuna pe locuitorii pamantului ca si cum i am sfidat puterea. Tunetele si fulgerele imi asurzeau urechile .
Alergand cu disperare spre casa bunicilor mei am inceput sa ma gandesc la ce e mai rau " daca ma ia vantul si ma arunca in cer ca pe un fulg? " , "daca apa creste si eu ma duc la fund ? " , cuprinsa de gandurile acestea nici nu am realizat ca totul incetase si ca ma aflam in mijlocul unei campii , unde deasupra mea statea falnic acuarela naturii imprastiata peste cer ( curcubeul ) .
Sa mi spui daca iti place :))
