In primul rand, sunt de parere ca intre artist si
opera sa se instaureaza o relatie specifica, intrucat exista anumite
situatii, care odata traite, pot genera dorinta de a fi impartasite
cititorului, prin intermediul operelor sale. Astfel, citind jurnalul
unei personalitati, poti observa perfect modul in care gandea autorul
respectiv, aspectele pe care el le considera esentiale, prioritatile
mintii sale. De exemplu, in romanul Maitreyi, Mircea Eliade, traind o
experienta similara, consemnata in jurnalul sau, a conceput ulterior
creatia, deci totul constituie un avantaj pentru cititorul care ajunge
sa priveasca realitatea prezentata, cu mobilitatea si profunzimea
gandirii sale, cautand sa asocieze ceea ce prezinta in roman autorul, cu
ceea ce , de fapt, el a trait in realitate.
In al doilea rand,
consider ca a citi jurnalul unui scriitor poate fi util, in situatia
in care constientizam importanta confesiunii, tocmai pentru ca jurnalul
consta in insemnarile zilnice ale unui scriitor despre anumite
evenimente legate de viata personala. De exemplu, jurnalul unui
scriitor are o dubla finalitate si anume: prima se refera la
necesitatea de a furniza anumite amanunte din domeniul vietii private,
motiv pentru care cititorul poate intelege ceea ce-si doreste sa
transmita autorul, iar cealalta finalitate urmareste sa contureze
imaginea scriitorului care are tendinta de a se desavarsi in opera sa,
ajutand, astfel, cititorul sa descopere unghiurile din care este privita
existenta, asadar sa poata recepta in mod corespunzator opera
autorului.
In concluzie, convingerea mea este ca rolul
studierii unui jurnal reprezinta pasul edificator al cititorului,
pentru ca jurnalul reprezinta activitatea prin care autorul infatiseaza
ansamblul sensibilitatii sale, ideile sau chiar unele imagini care-l
invadeaza si care merita a fi consemnate, intrucat au menirea de a
ajuta cititorul sa inteleaga mult mai bine atat autorul, cat si opera
sa.
