Sunt ani la mijloc ocupă o poziţie medie în grupul celor trei sonete nu numai formal dar şi tematic. Liniştea visătoare şi iubirea împlinită din primul text sunt acum amintiri iar poetul recheamă, petrarchizând, femeia adorată a cărei apropiere înnobilează şi trezeşte inspiraţia artistică. Iubita, „cu ochii mari şi mâna rece”, este idealizată, în contrast cu femeia-Veneră, sau femeia-copil, frivol jucăuşă, din alte poezii. Apropierea ei exercită o blândă taumaturgie, ce vindecă şi face uitat zbuciumul şi suferinţa poetului, aducându-i pacea şi seninătatea sufletească, dar şi o stare de efervescenţă creatoare: „Iar când te văd zâmbind copilăreşte, / Se stinge-atunci o viaţă de durere, / Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.”
aici e comentariul intregii poezii
