Într-o zi de iarnă călduroasă cînd soarele zîmbea tuturor o fetiţă pe nume Anişoara a ieşit să se dea cu săniuţa împreună cu căţeluşul ei Bombonică. De departe se răsunau glasul copiilor mici . Anişoara a luat-o la goană spre deal, cu săniuţa din urma ei fugea pe unde o duceau ochii . Cînd a ajuns Anişoara la deluşor a zărit o fetiţă mai micuţă decît ea care, stătea jos şi plîngea. Atunci ea văzînd acea mică copiliţă s-a apropiat. A întrebato: De ce plîngi , fetiţo ?
-Păi am căzut jos şi mi-am rupt săniuţa, iar acum nu am pe ce să mă dau .
-Nu mai plînge dragă, ştiu ce vom face! spuse Anişoara fericită.
Ne vom da pe săniuţa mea !
Şi au pornit amîndouă să se dea cu săniuţa .
