Când îmi privesc colegii de generaţie am impresia că aş fi venit dintr-o altă epocă. Uneori, chiar cred că sunt eu cea care nu pricepe lucrurile, câteodată chiar nu le pricep, dar oricât de mult mi-aş dori să aibă ei dreptate sau să am eu, sunt nevoită să trăiesc alături de ei. Am unele zile când mă plictisesc ca şi ei, iar în altele mă bucur de lucrurile obişnuite în felul meu. Nu-mi place, nici nu mă interesează să-i iau la puricat pe tinerii de azi.
