Îmi aduc aminte cu mare drag de Crăciunurile copilăriei mele. Erau singurele zile din an, când întreaga casă mirosea a brad și a portocale, o, da, și a cozonaci făcuți de mamaie, care se trezea dimineața devreme ca să îi frământe…Iubeam zgomotele îndepărtate venite din bucătărie pe care le auzeam cu drag în timp ce mă întindeam și mai leneveam molatec și răsfățată în patul meu de copil. Îmi aduc aminte de bradul pe care îl împodobeam împreună cu mama și pe care îl păzeam împreună cu fratele meu în așteptarea Moșului. În sufrageria părinților mei “locuia” o bibliotecă masivă, plină până la refuz cu cărți. Această bibliotecă avea și niște corpuri mobile printre care eu și fratele meu ne ascundeam curioși în seara de Ajun, doar doar l-om zări pe Mos Craciun..... Sper ca te-am ajutat!
