A fost odata un copac batrin inalt si frumos.El avea cam vre-o 100 de ani.Tulpina era groasa,rodea foarte bine,si chiar mi-am facut o casuta p/u ascunzis in el.Intro zi dis-de-dimineata am plecat cu parintii pe un cimp pentru a vedea cum rasare doarele,am stat noi am stat,dar soarele nu a iesit,insa era un cer negru,pasarile se invirteau in cerc si croncaneau,incepea sa fulgere,de departe se vedea ca vine o furtuna.Ce sa facem,am plecat iin beci ni ne-am ghemuit toti patru si ne rugam sa fie totul bine.Stind eu asa,m-am gindit la casuta din copac,o sa se striveasca sau nu?Am stat asa cam vre-o ora apoi am iesit totul aproape era distrus si copacii si unele case care nu erau bine construite,chiar si oameni morti.Ahhh chiar m-am speriat atunci,dar m-am mirat decum copacul meu asa batrin nu i s-a rupt tulpina.Casa era putin strivita dar nu te tot.Voi sti de azi inainte ca trebuie sa pretuim batrinii orice ar fi si nu numai chiar si pomi si orice pe acest pamint!!!!
Daca ti-a placut pune te rog un Multumesc!Mersi
