Eu nu ti-as dori vrodata sa ajungi sa ne cunosti;
Nici ca Dunarea sa-ncece spumegand a tale osti.
Dupa vremuri multi venira,incepand cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneste,cu Dariu a lui Istaspe;
Multi durara,dupa vremuri,peste Dunarevrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii si multime de norod;
Imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa
Au venit si-n tara noastra de-aucerut pamant si apa-
Si nu voi ca sa ma laud,nici ca voi sa te-nspaimant,
Cum venira,se facura toti o apa s-un pamant.
Te falesti ca inainte-ti rasturnat-ai valvartej
Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji?
Tu te lauzi ca Apusul inaite ti s-a pus?...
Ce-i mana pe ei in lupta,ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier,
A credintei biruinta cata orice cavaler.
Eu?Imi apar saracia si nevoile si neamul...
Si de-aceea tut ce misca-n tara asta,raul,ramul,
Mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este,
Dusmanit vei fi de toate,far-a prinde chiar de veste;
N-avem osti,dara iubirea de mosie e un zid
Care nu se-nfioreste de-a ta faima,Baiazid!
