Veneam la vale, bogat de marea bogatie a toamnei.
Mirosul
de fum al garilor nu putea sa alunge din narile mele puternica mireasma
a atator roade, prin care trecusemcu nesat un lung sir de zile, pe cand
strabateam miazanoapte a tarii. Acolo, incepand de la pasul
Prislopului, plamanii mei absorbisera tot felul de rasini de brad,
puternice si tari, concentrand in ele esenta salbatica a padurii, pana
ce tot coborand spre sesurile Prutului le fusese dat sa respire, intr-o
zi de sarbatoare cu hramul multor biserici, aroma uriasului targ din
Saveni. Cat vedeai cu ochii, se intindeau marea de oameni si de carute
incarcate cu toate roadele toamnei. Cand intrebai oamenii de unde sunt,
rosteau cu vorba duulce, moldoveneasca, numele unor asezari din care
multe erau vestite pentru cititoriile lui Stefan cel Mare. Am strabatut,
fara graba si mereu desfatandu-ma, acel targ lung si in lat, acea mare
multime forfotitoare de barbati cu sprancene groase si de femei rumene
in obraji, intrebandu-i de pretul vitelor.
Asa veneam la vale, plin de culori si de miresme, entuziast si melancolic, bogat de marea ogatie a toamnei.
Autorapidul,
prins in ultima clipa, parasise ca un fulger rosu Suceava. Prin fata
mea orasul aluneca repede, desfasurat pe dealuri si ridicat spre cer de
tot felul e turle.
Stiam ca aceasta e ultima priveliste spre care imi
incordez ochiul in acea zi. Eram atat de incarcat de tot ceea ce
vazusem, incat abia asteptam sa alunec peste sesurile domoale ale
Moldovei, desprins de forta si frumusetea lumii in care traisem.
