În literatura română, George Bacovia (1881-1957) reprezintă sensibilitatea simbolistă, poetul fiind cel mai important exponent al acestui curent literar european. Totodată, Bacovia este şi un precursor al modernismului (cu deosebire al expresionismului). Lirica bacoviană (volumele: Plumb, Scântei galbene, Cu voi, Comedii în fond şi Stanţe burgheze) este dominată de ideea „sfârşitului continuu”, a morţii văzută ca întoarcere în materia anorganică. Apărută în volumul de debut al autorului (Plumb, 1916), poezia intitulată Sonet poate ilustra (ca şi orice altă creaţie a poetului), apartenenţa acestuia la curentul simbolist. Elemente de compoziţie Poezia Sonet este alcătuită din paisprezece versuri, dispuse în două catrene şi două terţine, cu măsura versului de 11 silabe (predominant), după exemplul sonetului de tip italian. Conform aceloraşi reguli, ritmul este iambic, iar rima este îmbrăţişată (a b b a) în catrene şi încrucişată (a b a b) în strofele de trei versuri.
