Ai putea sa te referi la o intamplare de genul: o fata isi facea tema la limba romana, cand a constatat ca i s-a terminat cerneala. A sunat-o pe mama sa care era la munca, pentru a o ruga sa-i cumpere o noua calimara cu cerneala. Cand a sosit acasa, mama i-a dat calimara fetei care, dupa ce si-a "incarcat" stiloul, a continuat sa-si scrie tema. Dupa fiecare cuvant scris cu proaspata cerneala abia primita, un fior ciudat ii anexa trupul. Mai mult, cu fiecare propozitie scrisa, i se parea ca se afunda intr-o liniste totala pana cand s-a trezit dintr-o data intr-o alta lume. Tot ce era in jurul ei era schimbat: peretii camerei sale s-au preaschimbat intr-o frumoasa padure cu arbori inalti, patul si mobila intr-o sumedenie de flori multicolore dar ea a ramas aceeasi, stand la birou, cu caietul si stiloul. Cu cat scria o noua propozitie, aceasta se adeverea. (De fapt, asta este ideea ce am vrut s-o surprind, tot ceea ce scria cu acea cerneala, se adeverea. Si de aici poti dezvolta o frumoasa compunere. Nu uita sa folosesti cat mai multe adjective!)
