A sosit toamna .Afara e un timp posomorit si sumbru.Vintul bate iar razele soarelui mai ca nici nu se observ . PAdurea de la capatul satului meu inca ne mai retine amintirea verii cu putinele frunze colorate intr-un verde inchis. S-a trecut vara si cu toate ca alte frunzesi-au luat deja camasa cea aurie ,obisnuita toamnei , cele verzi inca mai retin acele momente placute ale verii.
Sute de copaci stau in rind ca soldati ,inalti , frumosi si puternici. Intrind in ea te simti protejat. Pe la poalele lor stau intinse miile de viorele si toporasi. Veveritele sar de pe un copac pe altul si alearga pe crengile cu frunze multicolore. Vulpisoarele deja se pregatesc sa dea o fuga in sat sa mai fure cite o gaina. Pasarile deja nu se prea aud .Unele deja si-au luat zborul in tarile calde ,altele le este lene sa iasa din micile casute din copaci iar cele ce mai redau cite un sunet se aud ,unde si unde prin colturile padurii.Bate vintul. Cite o frunza , cite una ,cite una cad pe pamint .Spre seara acesta este acoperit de faimosul covor al toamne din miile de frunze viu colorate. Se simte pustiul in padure . Copaci ramin goi.
Venirea toamne a putiit frumoasa noastra padure din capul satului. E numai liniste in jur .E tristeste si liniste intrerupta de cite o cioara care de roteste deasupra voinicilor copaci.
