Pe cea de-a doua planeta traia un vanitos
De indata ce-l zari pe micul print venind, vanitosul striga de bucurie ca vine un admirator.
Caci, pentru vanitosi, oamenii ceilalti nu sunt decat niste admiratori.
Micul print il saluta si ii spuse ca avea o palarie nostima.
Din nefericire, pe aici nu trece nimeni niciodata. Vanitosul ii raspunse ca o foloseste pentru a saluta cand este aclamat dar ca, din nefericire, pe acolo nu trecea nimeni niciodata.
Micul print se mira pentru ca nu intelegea.
Vanitosul il sfatui sa-si loveasca palmele una de alta.
Micul print isi lovi palmele. Dupa ce trecura astfel cinci minute,pe micul print il obosi monotonia jocului.
Il intreba pe vanitos ce inseamna a admira.
Vanitosul ii raspunse ca a admira inseamna a recunoaste ca el este cel mai frumos om, cel mai bine imbracat, cel mai bogat si cel mai inteligent de pe planeta.
Micul print observa ca vanitosul era singur pe planeta.
Dar vanitosul ii ceru sa-i faca placerea de a-l admira totusi.
Micul print ii spuse, ridicand din umeri, ca-l admira si il intreba la ce-i foloseste asta.
Si micul print pleca.
Oamenii mari, de buna seama, sunt tare ciudati >>, isi spuse el cu nevinovatie, continuindu-si calatoria.
